Bunătate. Azi n-am călcat două fete cu mașina, n-am mâncat carne, i-am făcut fiicei mele un supercadou imaterial, și, mai presus de toate, am decis să dau din rezerva mea de lemn vechi. Din mai multe motive. Primul ar fi că sunt conștient că nu voi prelucra niciodată tot lemnul vechi pe care-l am. Al doilea ar fi că am început să mă simt jenat tot refuzând amici, cunoștințe de pe net, buyeri ai lucrărilor mele mai vechi și, mai nou, designeri de interior. Dar trebuie să recunosc că o mini-dispută, purtată între rafturile Leroy Merlin, a declanșat totul.