Pe măsură ce văd mai multe fragmente din cartea prințului Harry am tot mai des o stare de veselie tîmpită. Credeam că o să fie plină de culise tenebroase ale familiei regale britanice, gen “mi-a zis bunicul de ce am părăsit India” sau “de ce am fost atât de cruzi în Somalia”. Nu e nimic de genul ăsta. Doar chestii pe care le-am trăit și eu.
Ce-ai, bre, cu Carol 2? Cel mai renascentist rege pe care l-au avut romanii vreodata. Juca carti ca un zeu, bea de ii baga pe toti sub masa, futea pana cereau prostituatele indurare. A sprijinit artele si artistii morti de foame, i-a tepuit de bani pe evreii care incercau sa il tepuiasca ei, a mai curatat din buruienile legionare, s-a retras elegant de pe scena cand tarii i-a fost mai bine fara el.
Ce-ai, bre, cu Carol 2? Cel mai renascentist rege pe care l-au avut romanii vreodata. Juca carti ca un zeu, bea de ii baga pe toti sub masa, futea pana cereau prostituatele indurare. A sprijinit artele si artistii morti de foame, i-a tepuit de bani pe evreii care incercau sa il tepuiasca ei, a mai curatat din buruienile legionare, s-a retras elegant de pe scena cand tarii i-a fost mai bine fara el.
Citim ( pluralul regal!!!)...și încă cu nesaț! Deși, cică, râsul îngrașă! Îmi asum riscul! :)))